Joia trecută bunica unei colege a telefonat la redacție plângând ca un copil. Tocmai primise numărul proaspăt de ZdG, a citit investigația nepoțicăi Diana Gațcan și și-a pierdut liniștea. I s-a făcut frică de ce i se poate întâmpla jurnalistei, a luat-o frica ceea glacială, pe care noi, cei crescuți în URSS am gustat-o din plin. Noi știm că omul care critica demnitarii putea să dispară, sau să ajungă la pușcărie, sau la psihiatrie.
Acum, de când cu pandemia, au apărut noi riscuri în viața reporterilor de la ZdG. Pentru că la un ziar de investigații reporterii nu pot sta în casă, ei trebuie să monitorizeze și să analizeze posibilele fraude în teren. Datorită unor donatori, am reușit să găsim foarte rapid măști bune, viziere, salopete și dezinfectanți. Am luat și măsuri de securitate la oficiu. Am aplicat și măsuri de securitate on-line. Dar a rămas provocarea cea mare: cum îi apărăm de posibili abuzatori, de servanți mascați, de corupți în mașini cu geamuri tonate?
mai mult la /www.zdg.md/
