Pe parcursul anilor de reporterie am memorizat toate tertipurile posibile la care recurgeau și mai recurg reprezentanții instituțiilor publice când sunt solicitați să ofere informații de interes public sau să-și exprime opinia despre unele declarații.

Aceștia erau greu de găsit prin intermediul departamentului relații cu presa și cu publicul. Apoi, după ce îi găseai, ascultând întrebarea, încercau să se eschiveze ca să nu răspundă la țanc și cereau solicitări de informație în scris, făcând apel la lege, deși puteau să răspundă imediat pentru că erau la curent cu informația respectivă. Preferau să o mai întindă vreo două săptămâni.

Alții, mai șmecheri, dacă îi găseai la telefon, îți spuneau să revii pentru că se află în ședință (ședințele lor interminabile!), ca mai apoi să nu mai răspundă la telefon, nici a doua zi. Niciodată. Unii cunoșteau deja numerele de telefon ale redacțiilor și alegeau cui să răspundă și ce anume să răspundă.

mai mult la    /gazetadechisinau.md/

Lasă un răspuns