Ramona Ursu : În ceea ce privește jurnalismul, nu mi-a fost absolut niciodată frică de nimic și de nimeni.

0
30
De-a lungul a 20 și ceva de ani de jurnalism, una dintre întrebările pe care le-am auzit constant din partea apropiaților a fost dacă nu îmi este frică să scriu ce scriu. Au fost și niște vremuri complicate, ce-i drept, cu Ponta (care, premier atunci, ajunsese să invoce pe Facebook numele patronului de ziar la care lucram, deranjat de un editorial al meu), Ghiță, care, de asemenea, s-a plâns aceluiași patron de ziar de editorialele mele, Udrea, Oprea, Dragnea etc.
Adevărul este că, în ceea ce privește jurnalismul, nu mi-a fost absolut niciodată frică de nimic și de nimeni. Niciodată nu m-am lăsat intimidată de cineva sau de ceva, niciodată nu am făcut mai știu eu ce înțelegeri cu unii sau cu alții, niciodată n-am avut nevoie de nimic de la nimeni. Iar când a fost să nu mai fiu bine într-o redacție, indiferent de motive, nu m-am gândit nicio secundă la salariul meu, la ceea ce urma să fac pe viitor, ci am demisionat fiind foarte liniștită și împăcată cu decizia mea. Și timpul mi-a arătat întotdeauna că, indiferent de cum mi-a fost ulterior, decizia mea a fost cea corectă.
Muncesc de la 18 ani și toată viața mi-am câștigat fiecare leu prin muncă, prin exact ceea ce am învățat și prin ceea știu să fac. Iar în zona de jurnalism și de comunicare am învățat și am muncit enorm și, până acum, din asta am trăit. Și din asta voi trăi și pe mai departe, până când, sper, voi adăuga la asta psihologia.
Spun toate astea pentru acei indivizi cu spume la gură – se știu ei bine – cărora înțeleg că nu le place că în SunMedia oamenii scriu adevăruri despre Putin și putiniști. Pentru ei spun asta, dar nu numai pentru ei, ci pentru toți cei care au senzația că îmi este frică de ceva sau că mă pot intimida cu ceva. Nu, nu îmi este frică de nimic, nu am de ascuns nimic, nu am furat, nu mint, nu am niciun fel de combinații, nu sunt datoare nimănui și nici nu îmi datorează nimeni nimic.
În același timp, trebuie să le spun unora că am bunul obicei ca, atunci când cineva ajunge să mă amenințe, să spună minciuni despre mine sau orice din zona asta, mă adresez poliției, instanței. Și am o răbdare, o ambiție și o determinare de fier, până când știu că se face dreptate. În trecut, pentru că un psihopat a considerat că poate să îmi expună viața, că poate minți despre mine, că îmi poate pune în pericol familia, cariera, a fost condamnat la pușcărie. Nicio secundă nu o să am emoții să urmez același drum și de aici înainte, dacă vreodată voi mai considera că sunt într-un astfel de pericol.
Altfel, SunMedia va rămâne exact ceea ce am promis de la început. Un proiect media independent pe care veți găsi, de fiecare dată când vom avea ceva de spus, jurnalism așa cum trebuie el făcut. Indiferent de subiectele despre care vom scrie. Iar toți contributorii SunMedia, indiferent de opiniile lor, de credințele lor, au, vă asigur, aceleași valori după care funcționăm și noi, jurnaliștii de aici. Iar acele valori sunt strâns legate de adevăr și de bună-credință.
Acum, că am zis toate astea și nu cred că voi mai repeta asta, să vă spun și lucrurile faine. Pe lângă că am dat toate examenele și am terminat sesiunea (Yay!), am făcut un foarte interesant training de jurnalism digital la Reuters (dacă există jurnaliști interesați, îi pot îndruma) și m-am înscris la un curs online al Universității Yale, care se cheamă The Science of Well-Being for Teens.
Curs care îmi place foarte mult și care e făcut de o profesoară de psihologie care a reușit să atragă la orele ei un număr-record de studenți din istoria Yale. Iar mie îmi place foarte tare pentru că sunt chestii pe care le studiez acum la facultate, despre unele habar nu aveam. Și îmi mai place și pentru că mă ajută și personal, inclusiv pentru a-l îndruma pe Matei pe mai departe.
Ce vreau să spun este să faceți, oameni buni, lucruri care să vă placă, să vă dezvolte, să vă facă mai buni, să vă facă fericiți. Și, dacă se poate, prin care să-i ajutați și pe cei din jurul vostru.
Și apropo de lucruri care ne fac bine și ne inspiră, în comentarii vă las linkul spre interviul pe care l-am făcut cu regizorul și scenaristul Stere Gulea, pe care eu, pur și simplu, îl ador. Am vorbit despre Moromeții 3, despre filmele care ne-au împărțit în tot felul de tabere, cum a fost Teambuilding, dar și despre vremurile astea grele în care trăim. Vremuri în care avem, poate mai mult ca oricând, nevoie, dar și datoria să fim curajoși, drepți și buni.

Lasă un răspuns